Cat ne costa cardul de salariu?

Toate bancile romanesti se inghesuie sa ofere carduri de salariu. Au facut o multime de oferte angajatorilor, astfel incat penmtru orice salariat cardul a devenit un ‘must’. Vanatoarea acestor carduri de catre bancile romanesti se justifica prin numeroasele tranzactii legate de acest card. Adica, mai simplu zis, oamenii care traiesc din salariu vor face toate platile si cumparaturile fie folosind sistemul online, fie retragand banii prin bancomate si operand cu cash.

Recent portalul de servicii financiare eFin.ro a realizat o analiză pe baza ofertelor bancilor din care spicuim cateva informatii

Comisionul perceput de BRD pentru retragerea de numerar de la ATM-urile bancii este de 0,2%, minimum 0,5 lei, in timp ce eliberarea de numerar la ghiseele institutiei este taxata cu 0,5%, minimum 3,5 lei. Pe de alta parte, pentru eliberarea de numerar de la ATM-urile sau ghiseele altor banci se percepe o taxa de 1%+4 lei. Emiterea cardurilor costa intre 10 si 200 lei (in functie de tipul cardului), iar acordarea descoperit autorizat de cont este taxata cu 0,2%, maximum 100 lei. Utilizarea ATM-urilor pentru schimbare PIN-ului costa 2 lei. Inlocuirea cardurilor este taxata cu sume intre 10 si 50 lei in Romania, pretul pentru aceasta operatiune ajungand la 225 dolari in strainatate.

La BCR, retragerea de numerar la ATM-uri este comisionata cu 0,2%, minimum 0,2 lei, in timp ce utilizarea POS de la ghiseele institutiei pentru numerar este taxata cu 0,5%, minimum 8 lei. Comisionul pentru interogare sold la ATM-urile institutiei este 0,2%, in timp ce la ATM-urile altor banci din tara interogarea disponibilului este taxata cu 2,5 lei.

Dupa cum vedeti, de fiecare data cand o suma de bani se misca, bancile de mai sus, si  nu mai ele, te arde la buzunar (pardon, la card). Daca mai punem la socoteala si comisionul pentru administrare se ajunge lunar la o suma bunicica, suma care se inmulteste cu numarul de carduri administrate de banca.

Oare de ce este tolerata aceasta abordare? Din cel putin doua motive. In primul rand, cei care pot reglementa situatia au interesul sa fie prieteni cu bancile ca nu se stie cand e nevoie de un credit. In al doilea rand, pentru ca nimeni nu face presiune asupra acestor decidenti, pentru a-i obliga sa aiba o pozitie publica ferma.

Semneaza acum aceasta petitie prin care cerem statului sa intervena energic si sa analizeze situatia comisioanelor si taxelor in sistemul bancar romanesc. Este inadmisibil ca in tara cu cel mai mic salariu pe cap de locuitor, sa se plateasca cele mai mari comisioane bancare.

Sunt de vina clientii ca bancile n-au profitul pe care si-l doresc?

Bancile se plang ca nu le merge treaba. Adevarul este ca stiu sa planga si mai ales stiu pe umarul cui trebuie sa o faca. La fel de adevarat este ca ni se vand povesti prin care intrarea in pierdere a bancilor ar echivala cu o prabusire totala si ireversibila a omenirii. Acum imi dau seama de ce s-a prabusit Atlantida, n-avea banci.

Atmosfera relatiei contractuale dintre banca si client este mai peste tot la fel. Pe de o parte, o banca atotputernica si aparata de clauze contractuale scrise cu litere mici, formulate complicat si alambicat chiar si pentru specialisti in drept sau finante. De partea cealalalta un consumator care, vrea sau nu, trebuie sa accepte un noian de obligatii, unele dintre ele absurde, altele abuzive sau chiar ilegale. Banca nu este dispusa sa negocieze nici macar o virgula din contract, pentru ca, nu-i asa?, stie mai bine ce prevad legile si cum trebuie ele interpretate.

N-am auzit sa existe de consumatori care sa fi intrat cu arma in mana intr-o banca si a-i forta in felul acesta pe bancheri sa le acorde credit. Nu consumatorii au inventat creditul cu buletinul, nu consumatorii sunt cei care au introdus dobanda fixa pe o scurta perioada urmata de o dobanda dubla sau chiar mai mare ulterior, nu consumatorii au cerut credite in franci elvetieni, yeni japonezi sau alte monede exotice.

Vina principala pentru creditarea excesiva a unor consumatori care nu-si puteau permite sa-si asume o povara financiara mai mare decat le permitea starea lor le apartine, in primul rand, bancilor. De ce? Pentru ca, in goana dupa profiturile-record ale acelor ani, au creat tot felul de produse care sa incurajeze supraindatorarea, pentru ca i-au incurajat pe oameni sa se imprumute pana la limita superioara a capacitatii lor de indatorare si chiar peste aceasta. Iar pe langa asta, i-au pus sa semneze contracte cu zeci de pagini, pe care consumatorii le primeau cu 5 minute inainte de semnarea lor si pe care erau practic obligati sa le semneze in forma primita de la banca.

Pe cale de consecinta, vina de a avea acum un portofliu umflat de credite ce nu pot fi inapoiate apartine in primul rand bancilor. Cred ca undeva in lumea asta mare, exista o legislatie care anuleaza intelegerile care sunt obtinute prin metode neortodoxe, oferirea unor tentatii puternice (momeli cu alte cuvinte) fiind una dintre acestea.

In lumina celor de mai sus, deciziile bancilor de a modifica taxe si comisioane, nu au justificare in comportamentul clientilor ci in prostul management de care s-au  bucurat bancile in perioada respectiva. Statul, stat care in fond suntem noi, trebuie sa tina cont de asta si sa actioneze de o maniera care sa aduca lucrurile in fagasul lor corect. In primul rand, statul, prin reprezentantii sai din executiv si legislativ, ar trebui sa nu mai tina partea bancilor in relatia cu consumatorii. Aplicarea prevederilor noului Cod de Procedura Civila a fost amanata doar in partea care putea fi benefica pentru consumatori, in conditiile in care prevederi nefavorabile acestora, cum sunt cele privind poprirea si executarea silita, au intrat in vigoare la termen.

A venit momentul ca vocea si argumentele utilizatorilor de servicii financiare sa fie, in sfarsit, auzite de autoritati, iar interesele acestora sa se regaseasca in actele normative (legi, ordonante simple sau de urgenta, hotarari de guvern, etc). Trebuie stabilit un echilibru just intre institutiile financiare si utilizatorii de servicii financiare, cu respectarea stricta a legislatiei si bunelor practici europene.

Semneaza acum aceasta petitie prin care cerem statului sa intervena energic si sa analizeze situatia comisioanelor si taxelor in sistemul bancar romanesc. Este inadmisibil ca in tara cu cel mai mic salariu pe cap de locuitor, sa se plateasca cele mai mari comisioane bancare. Bancile trebuie sa obtina venituri in primul rand de pe urma creditelor pe care le ofera. In fond creditarea trebuie sa fie principala lor activitate. Solicitam statului, prin organismele sale specifice, sa determine bancile sa-si ia in serios principala lor misiune si si pe cale de consecinta sa diminueze actualele taxe si comisioane care le deturneaza catre activitati subsidiare. Deasemenea solicitam interventia statului pentru ca, in conformitate cu practica Uniunii Europene, anumite taxe si comisioane sa fie eliminate.